De n-ar fi veșnicia-n mine
Aș inventa-o... să rămâie...
Din aur, smirnă și tămâie,
Prin eoni să nu se termine.

De n-ar fi-n mine cuibărită
Iubirea, cu-ale ei sonete,
Aș inventa-o ca pe-o sete
De apă nemaiîntâlnită.

De n-ar fi-n mine nici o rază
Din curcubeul plin de gânduri,
Un cer din cifre, hărți și scânduri
Aș inventa, să-mi fie pază.

Dar am în mine-o efă plină
De veșnicie, cer, iubire!
Să le desfac în mii de fire
Aș vrea, torcând apoi lumină.